“PABÀRIU” Cuncursu literàriu in prosa

limba sarda, contos, paule, bonarcado, fordongianus, pabàriu


Sos Comunes de Paule, Bonàrcadu e Fordongianus,

sarda paris a sos ufìtzios de sa lim ba sarda, , betant su bandu pro sa de

IV^editziones

 

REGULAMENTU

A su cuncursu Pabàriu podent leare parte siat sos iscritores, mandende contos cunforma a custu regulamentu, siat sos pitores mandende òperas chi podent èssere impreadas pro sa cupertina de su libru cun sos contos de ocannu.

Su cuncursu literàriu est partzidu in duas setziones:

I setzione: pro sos pitzinnos dae sos 9 a sos 16 annos, chi podent aprontare unu contu in limba sarda partetzipende cunforma a una de custas categorias:

a) Categoria “Iscridores giòvanos” chi ant a iscrìere pro contu issoro a sa sola.

b) Categoria “Ispetziale bibliotecas” est a nàrrere in grupos de traballu pro contu de sa

biblioteca de bidda issoro;

II setzione “mannos”: pro totus sos chi cherent iscrìere unu contu in limba sarda.

1. A su cuncursu podent leare parte totus sos chi ischint iscrìere unu contu in sardu in cale si siat variedade.

2. Su tema de su cuncursu est lìberu pro ambas duas setziones.

3. Sos elaborados, iscritos a computer in fòllios A4, depent èssere longos dae sas 2 a sas 3 cartellas pro sos chi partètzipant a sa I setzione; dae sas 3 a sas 8 cartellas pro sos chi partètzipant a sa II setzione. Sas cartellas depent èssere de 40 rigas onniuna.

4. Pro partetzipare a su cuncursu non si pagat nudda.

5. Sos contos non depent èssere mai essidos in antis e non depent àere mai partetzipadu a atèros cuncursos literàrios, nen mancu a sas àteras editziones de custu cuncursu matessi.

6. Sos elaborados depent èssere presentados in bator còpias e èssere postos in forma anònima a intro de una busta manna in ue si depet iscrìere finas sa setzione. A intro de custa busta manna, in un’àtera busta serrada a banda, si depent iscrìere sas generalidades de s’autore, indiritzu, nùmeru de telèfonu, indiritzu de posta eletrònica e una decraratzione chi cumprobet sa paternidade de s’òpera.

7. Sos elaborados si depent finas mandare in sa posta eletrònica a custu indirìtzu:

ulspaulle@gmail.com

8. Sos elaborados depent arribare cun posta racumandada A/R intro de su 2 de nadale de su 2013 a cust’indiritzu:

CUNCURSU LITERÀRIU IN PROSA “Pabàriu”

COMUNE DE PAULE

VIALE DELLA LIBERTÀ– 09070 PAULE (OR)

9. Sos elaborados presentados a su cuncursu no ant a èssere torrados a sos autores e ant a èssere publicados dae sos Comunes chi ant promòvidu custa initziativa in unu libru dedicadu a sa manifestatzione de ocannu.

10. Una cummissione titulada, at a giudicare sos elaborados de sas duas setziones dende unu giudìtziu sena de apellu.

11. Ant a èssere premiados sos primos tres classificados de cada setzione; sa giuria podet finas dare mentziones ispetziales.

12. Sos prèmios, ant a èssere dados a sos binchidores in sa manifestatzione de acabu de su cuncursu chi at a èssere fata in Paule.

III Setzione “Unu cuadru pro Pabàriu”

Est una setzione nova de su cuncursu nàschida ocannu passadu, pentzada pro sos chi cherent aprontare una òpera gràfica (disènniu o tàula pintada a tènnica lìbera) leande ispiratzione dae su tìtulu de su cuncursu “Pabàriu”.

A custa setzione podent partetzipare totus bartzis chi sighent custas règulas:

1. S’òpera grafica depet èssere mandada in formadu fotogràficu ebbia de tipu Jpeg a craresa manna, o PDF – a intre de sa matessi die (su 2 de nadale de su 2013), e a su matessi indiritzu de posta eletrònica chi amus naradu in antis.

2. S’ogetu de sa mail depet portare iscritu “Unu cuadru pro Pabàriu” a prus de su tìtulu de s’òpera chi depet èssere fotografada sena de sa curnisa. In sa matessi mail si depent mandare finas totus sos datos de s’autore.

3. Sa giuria at a premiare sa figura prus de judu intra de cussas arribadas, custa diat a pòrrere diventare sa copertina de su libru cun sos contos de ocannu. E s’at a detzìdere si publicare sas àteras òperas puru a intro de su libru.

4. Cherinde sos artistas podent batire s’òpera originale sa die de sa premiatzione, sas òperas ant a èssere apicadas pro ddas ammustare a totus e a pustis torradas a sos meres issoro.

5. Còpia de custu bandu si podet lèghere e iscarrigare dae sos giassos internet de sos Comunes:

www.comune.paulilatino.or.it www.comune.bonarcado.or.it  www.comune.fordongianus.or.it

Cherende dare una manu de agiudu a sos iscritores pro eliminare sos errores ortogràficos, chi agatamus, s’in prus bortas, in sos contos chi arribant, cussigiamus a totus sos chi, ant a tènnere praghere de leare parte a custa editzione de su cuncursu de sighire una cantas règulas ortogràficas de base:

1. Su matessi faeddu si iscriet semper a sa matessi manera;

2. Sa vocale paragògica a pustis de s’ùrtima consonante si pronuntziat ma non si devet iscrìere es.:fèminas e NON fèminasa; andamus e NON andamusu;

3. Sa de tres pessones singulare e plurale de sos verbos finit semper cun -T e cun –NT

es.: narat/narant; faghet/faghent; papat/papant

4. Sa “Z” in sardu non s’addopiat mai! Si iscrìet in manera diferente ca, a bortas, a segunda de su sonu mudat finas su sentidu de su faeddu: sonu africau dentale sonoru “Z” pizu, azudu, manzanu, fizu, lizu, sonu africau dentale surdu “TZ” pitzu,atzudu, putzu, matzone, tziu, pitzinnu

5. Sa fricativa velare “K” si podet iscrìere cun “CH” es: chelu, chida, chentu, chimbe

6. Chie cheret podet finas impitare sas règulas ortogràficas de sa LSC “Limba Sarda Comuna” chi si nde podent iscarrigare dae su giassu internet de sa regione: www.regione.sardegna.it.

 

Pro àteras informatziones podides tzirriare sos referentes de sos Comunes chi promovent custa initziativa:

Paule: Rita Serra dae su lunis a sa chenàbura tel. 320/4319913-94; Annalisa Firinu su lunis e sa chenàbura a mangianu dae

sas 8.00 a sas duas e su lunis sero dae sas 3.00 a sas 6.00 – 347/9382393

Bonàrcadu: Silvia Mastinu dae su lunis a sa chenàbura tel. 347/0875778

 

Fordongianus: Antonio Ignazio Garau su martis mangianu dae sas 8.00 a sas duas tel. 349/6025986

Ammentos – de Angelo Canu

IMG_5107.JPG

I

Cada lunis mangianu, cando mama mi nde ischitaiat pro andare a s’iscola, li dimandaia “babbu in ue est?” e issa semper cun passèntzia mi torraiat “a traballu est andatu. Torrat chenàbura”.

Sas dies chi babbu fiat in sa costa mama teniat semper sos ogros imbelados de tristura: issa, chi  fiat giogulana e brullera, colaiat su bonu de sa chida de mùtria mala e pensamentosa. Torraiat a pigare su naturale suo a pustis de sa giòvia, cando ischiat chi a sero babbu esseret torradu.

Deo immaginaia chi babbu fiat de torrare cando mi nde ischitaia a sa sola ca intendia mama cantende a totu boghe dae sa coghina: sa tristura non bi fiat prus e teniat cara tunda e alligra. Sos ogros li lughiant e deo li naraia: “sos ogros tuos bient abba”. No cumprendia bene ite cheriat nàrrere, ma datu chi una borta bi l’aia intesu a mannedda e chi mama onni borta ridiat, sighia a lu nàrrere ca ischio chi fiat agradèschidu.

 Sa chenàbura sero fiat pro mene festa manna ca babbu, a ora de sas ses e mesa pro sas sete, torraiat dae traballu cun su postale. Si fia cun sos cumpàngios lu isetaia in sa peatza gioghende a botza, a tene-tene o a atraca-atraca, mentras si fia a sa sola istaia in giru in britzicheta. Andaia a “su ‘e mutu” e si su postale fiat galu a si bìdere in “su ‘e Pàulu” sighio fintzas a “sa Thoa” e si non bastaiat fintzas a “Luddue”. A bortas sa presse de lu bìdere mi faghiat isetare inie fintzas tres cuartos de ora. Ma cando su postale s’incraraiat dae sos curvones artos de “Luddue” paria muscadu: cumentzaia a istare a “s’andeli-torra” che ghespe in festa, fintzas a cando su postale non fiat acurtzu. Petzi tando mi firmaia in unu logu dae in ue podia bìdere a babbu pro lu saludare. Ischia bene chi isse m’aeret brigadu ca non cheriat de essire gasi meda foras de bidda cun sa britzicheta, ma ischia fintzas chi sa cuntentesa de mi bìdere nde l’aeret fatu colare s’arrèndegu. Nde lassaia semper colare su postale e a pustis li ponia in fatu fintzas a sa peatza; in cue nd’isfrundia sa britzicheta a un’ala e cando babbu nde falaiat curria cara a isse brinchende.li a coddos. E cada borta non bi la faghiat a retènnere sas làgrimas gasi comente, in mesu de peatza, non si nde birgongiaiat a si basare e a si melindrare a fìgiu suo.

Istaiamus in unu gùturu deretu acurtzu a sa peatza, trinta metros e non prus. Atentzionadu mannu osservaia a babbu ponende passos pro torrarre a domo sua: a pustis de chimbe dies de largària dae isse nde li cheria intzupire onni nuscu suo, onni  sua mòvida, onni sua istòrchida, onni suo sentidu.

Sètzida in sa corte bi fiat mama, cusinde, recramande a uncinetto o a tela talliada. Babbu poniat in terra sa bùssia e arreaiat chi mamma si nd’esseret pesada pro li dare unu bellu basu amantiosu. Sos ogros li torraiant a lutzighinare…

Torraiat a pigare sa bùssia pro intrare a in intro de domo e pagas fiant sas bortas chi pro mene non b’aiat donu. Tziculate o carchi giogu non mancaiat belle che mai.

Coladu carchi tempus babbu aiat agatadu traballu non meda a largu dae bidda, duncas tzucaiat non prus in postale ma cun sa màchina sua e  cada sero fiat torra in domo. A pustis de sa chena falaiamus a sa domo de “s’iscala” e cun s’iscusa de lassare incue sa màchina, babbu colaiat a agatare sos mazores. Ambos sètzidos in sa ziminera, mescamente in cuddas seranas malas de abba e bentu, nos isetaiant caentende.si a fogu alludu. E si su fogu lis caentaiat sa carena betza, su prètziu fitianu de su fìgiu e de su nebode lis caentaiat su coro. “Como chi bos amus bidu nos podimus fintzas corcare”.  Intre de bator nebodes deo fia dae manneddu su prus amadu, ca fia su solu erede mascru chi aeret sighidu s’erèntzia e su sambenadu. Ite mannosia chi teniat cuss’òmine betzu pro su nebodeddu… Una borta m’aiat donadu una resorgiedda de Pathata (a fura), duas culleras e una furcheta de linna fatas dae isse, de custuire “pro ammentu de manneddu”.

Pro torrare a domo babbu mi pigaiat a “caddi-calleri” mancari su petorru malu pro artziare a sa peatza. Pro isse, giòvanu, forte e àbile, deo fia unu nìnniri, criadura dìliga de preservare dae cada anneu. “Mai ti coles sa bida chi apo fatu deo. Non bastat babbu tuo sas impoddas chi at leadu, como bi cheres fintzas tue… Sa bida ti donet su chi deo non apo connotu” fiant sos augùrios  de coro de unu babbu.

II

Dae una chida sa nie non tzelaiat de falare: froca, froca e petzi froca. Metros de nie chi daiant anneu fintzas a sos giòvanos prus balentes. In sas caras de sa gente bidias sa cuntentesa  de sos pitzinnos e sa timòria de sos mannos. Mama, pro nàrrere, fiat timende che sa frea cussu tempus malu non siat chi non l’esseret bastada sa linna pro su fogu in su gùturu e sa provistedda chi teniat in s’armàgliu. Sa bidda nostra fiat difatis isulada de su totu dae sas àteras biddas dae prus de una chida ca sas màchinas nen podiant intrare nen podiant essire e duncas fintzas sas butegas fiant mesu lìticas. Non de essire a foras mama si nde dudaiat fintzas de essire a sa corte timende de lassinare in s’astrau.

Cussa chida deo paria ispiridadu. Essia a mangianu e torraia a merendare, mancu su tempus de nde ingullire s’ùrtimu mossu e nde fia giai torra in foras. Mi nde sapia chi mama non teniat fortza de mi mantènnere in domo e mancari chi chircaiat de mi inserrare in intro deo bi la faghia semper a essire. Galu como sa gente chi mi bidiat in cussas dies mi narat o chi fia che “ànima in pena” o chi fia ” istriatu”, giustifichende sas fainas meas ca fia “tristu che a cuss’annada mala”.

A sa prima niada fia faladu a sas iscolas noas cun s’ idea mala de fàghere dannu. Fia chirchende o janna o barcone tancados male pro pòdere intrare a in intro, ma nudda. Tando, sena m’isporare, fia torradu a sa pratza pro bìdere si si podiat intrare a sas iscolas betzas. Mancu a lu fàghere a posta sa janna fiat aberta ca sos de su comunu fiant controllende si sa frocada aiat fatu dannu in sa cobertura. A bellu a bellu, a piutu a piutu che animale, fia intradu a in intro pro nde furare unu de cussos bancos betzos de s’iscola: s’idea mala m’aiat cussigiadu de opitare[1] su bancu pro lassinare subra de su nie.

Furadu su bancu chircaia sos peus pendentes de sa bidda pro mi ghetare in lestresa a bassu: “su de su Cantaru”, “su de sa Muntanedda”, “su de S’iscala”, “su de sa Tupa Manna” e fintzas su pendente de “su de Violanda”. Sa gente istaiat dae sos ballizos abaidende∙mi che macu ca fia sena guantes, in iscarpas de tela, infustu che puddighinu e rifriadu. Paritzos, timende  non m’essere istropiadu male dae carchi ruta o chi m’aeret assènditu maladia mala, telefonaiant a domo pro avisare a mama: ” mì’ chi fìgiu tuo est in sa carre[2] de Carteddu” o si nono “in sa carrera de crèsia”, “in Santu Juanne” e gai sighinde.

A mama, anneada ca fiat in currutu, non li bastaiant prus sas làgrimas a nde catzare fintzas su dolu de bìdere unu fìgiu gasi ammachiadu. Fiat pensende de  m’èssere bortadu de cherbeddos ca non m’aiat mai bidu gasi malu, rebessu e brigadore che a tando. Si mi minetzaiat chi m’aeret mandadu a cullègiu, deo li torraia chi l’aeret fatu, nessi mi nde podia fuire ca non cheria prus istare cun issa: fertas  de resòrgia a su coro de una fèmina giai ferta a morte, in s’atòngiu, carchi mese in antis. Su dolore de sa morte si consumat paris cun su mortu…

In àteros tempos sa giòvia fiat die de cuntentesa ca s’incras babbu deviat torrare. Gasi matessi fiat sa giòvia de cuss’annu, ca mama fiat crompende sos chimbanta annos e duncas in domo fiat festa manna. S’atòngiu fiat intradu dae belle che duos meses e duncas iscurigaiat chitzòngiu. Su mànigu fiat giai in sa mesa e sa turta posta a banda, ma babbu galu non si bidiat. “Sas ses e mesa. E paret chi aiat naradu chi oe esseret torradu chitzo…”. ” Malinzonatu[3]… cheres bìdere chi est coladu a comporare carchi donu e nde l’est dende a tardu?”. “Sas sete e mesa e mancu una telefonada: Nostra Segnora, non sunt fainas de fàghere!”. “Tue! Màniga e bae deretu a letu!”.

Dae s’aposentu meu la intendia dischissiada telefonende a manca e a destra: s’apràsumu l’aiat giai ammachiada. In giru de pagu tempus sa domo fiat prena de gente: intendia sas boghes de tzias meas, de tziu meu, de carchi fradile e de carchi sorrastra. E mama pranghende a discossolu.

Su mangianu a pustis, in s’iscola, fia “graminende” ite podiat èssere capitadu a babbu: su de no esseret torradu a domo non fiat de bonu, mi naraia a sa sola. Pensaia fintzas, che a carchi film chi aia bidu, chi fiat fuidu cun àtera famìllia! A ora de mesudie intendimus addobbare a sa janna. Fiat su bidellu chi cheriat faeddare a su maistru nende.li de essire a foras. Pagu tempus a pustis, torradu a in intro, cun sos ogros prenos de làgrimas e sena boghe, provaiat a mi nàrrere de m’ammanitzare sa bùssia ca devia torrare a domo. Deo non cumprèndia bene ite b’aiat capitende ma de comente fia essende apo intesu su maistru nende: ” Angelo, tuo padre è in ospedale. Stai tranquillo che..”, paràulas segadas in dentes dae una boghe prus forte: “Ma ite in s’ispidale… Babbu tuo est mortu!”. Fiat tzia Annita, bènnida a mi nde pigare a domo…

III

Sos ammentos mi faghent torrare a pitzinnu, a cussa frocada chi totu at cugugiadu francu su dolu in su coro, a sa pesadura chi m’at datu babbu, a sas brullas de mama e a sos donos de manneddu. A pustis però no isco si sos ammentos si trafuzant[4] cun sos disìgios o si so deo chi no isco ischirriare sos disìgios dae sos ammentos. O fortzis, a manera prus sèmplitze, cando ses mannu non bi la faghes a pensare a su tempus coladu cun ànimu sulenu e pàsidu.

Si abbàido a fìgios meos o si penso a sos mazores[5] meos su tempus benidore s’ammisturat cun su tempus coladu. Abbaidende sos ogros abbistos e ispibìllios de fìgiu meu, su mannu, mi torrat a conca una foto de babbu cando fiat pitzinneddu de nudda; a pustis abbàido su minore e mi paret de bìdere sas massiddas, sas barras e sos càvanos de mama. Su naturale est però a s’imbesse de su grinile: su mannu est allegru, allegantinu, brulleri e afàbileche a sa mannedda; su minore est paghiosu, sentimentosu e masedu che a su manneddu. E tando los bido dae inoghe a carchi annu semper prus simigiantes a sos manneddos

Cantos de bida bìvida e cantos de bida galu a bìvere s’intritzant, si abbàidant, si faeddant, si chircant, si lassant e si torrant a agatare.

A s’iscurigada, cando sos cherbeddos sunt in chirca de si pasare t’abbìgias chi sa mente tua est galu currende ca at lassadu sos anneos de sa die pro chircare acunnortu in sos ammentos. E ti benit de meledare a sas paristòrias de òmines antigos e de fèminas bellas chi mama tua ti contaiat su sero, a sos contos chi pertocaiant a issa e a babbu e chi allegaiant de momentos de gosu e de istima de sos mazores tuos… Ma su pensu, a bortas, curret milli lèperes e non nde atzapat mancunu…. S’acunnortu chi fiat naschende in su coro si bortat in insconsolu ca ti sapis chi fìgios tuos no ant a intèndere cussos contos dae sa boghe de sa mannedda, no ant a intèndere sos duru duru e sas cantzoneddas suas, no ant a connòschere sas lusingas e s’istima de su manneddu, no ant a bìdere mai sos ogros suos imbelados dae sas làgrimas, sos ogros suos lutzighinende de amore. E babbu no at a connòschere s’erèntzia sua, non lis at a mustrare sa braga de s’òmine lìtzitu chi abbàidat sos nebodes creschende…

Pensende a su tempus coladu e istrolichende a su tempus benidore nd’est colada un’àtera die e ti seras chi sa note no est fata pro dormire, ca est fata pro pensare, meledare, prànghere e ammentare….

 

 

 

 

 


[1] impreare

[2] diferente de carrera, est belle che bighinadu, cuartieri, giassu

[3] Paràula chi ammisturat significos medas che “grodde, ispipillu, furbu”

[4] trepojant

[5] Babu e mama, in italianu “genitori”

Premiatzione Cuncursu Literàriu Pabàriu

 

papavero.jpg

Domìniga su 27 de ghennàrgiu a sas bator e mesu de sero in su tzentru sotziale de Bonàrcadu, in sa carrela A.Segni, s’at a fàghere sa tzerimònia de premiatzione de su Cuncursu Literàriu de contos in limba sarda Pabàriu, arribadu a sa de tres editzione. 

Su cuncursu est istadu contivizadu dae sos comunes de Bonàrcadu, Fordongianus e Paule, gràtzias a sos isportellos de sa limba sarda issoro.
Medas sunt istados sos iscritores mannos e piticos chi ant partetzipadu, ma fintzas pintores pro sa setzione noa, bogada ocannu, pro fàghere sa copertina de su lìburu in ue s’agatant totus sos contos chi sunt arribados.