A mie “vìtima” no ddu naras!

michela murgia, violenza sulle donne, a me vittima non lo dici,


So intrada a medas bortas in cuntierra cun publitzitàrios e entes istitutzionales de bonafide chi chircaiant de fàghere comunicatzione contra a sa violèntzia subra de is fèminas ma chi cunsighiant unu resurtadu contràriu a su chi cheriant segudare.

Tratu de manifestos, bodas publitzitàrias a efetu, recramos chi, mancari su bonu intentu de dda gherrare, in beridade sighiant a donare crobba e contivizu a cuss’idea de sa fèmina presentada comente a una criadura dìliga e simbòlica, vìtima isdainada e disamparada chi tocat a sarbare, opuru pintada comente a s’impersonu de balores universales chi  non pertocaiant a sa persona sua.

Is fràsias sunt semper is matessi. Chie fortzat a una fèmina non biolat a issa, ma a s’intragna de sa vida etotu. Chie ofendet a una fèmina no ofendet a una persone, ma ofendet a su mundu. Chie ferit a una fèmina non ferit a cussa fèmina, ma pro mèdiu de issa ferit a sa mama sua, a sa sorre sua, a sa fìgia sua. Is fèminas tocat a ddas amparare, a ddas istimare, e si serbit tocat finas a ddas sarbare, non pro ite giughent su deretu de esserent respetadas cantu a is òmines, ma pro ite sunt s’espressada de unu sistema simbòlicu chi est totu in palas issoro e de su cale, duncas, si nde devent finas leare càrrigu. Bardianas de custu balore, preideras de cussu, costoidoras de cuss’àteru, is fèminas non sunt mai fèminas ebbia. Chi custa faddina siat su fundamentu, e non su dennegu, de is violèntzias e de is abusos est unu cuntzetu chi aturat galu a isparèssere, finas in sa conca de chie lutat contra a sa violèntzia, ca est cullunadu semper a rùere in cussu echivocu.

Mancari gasi ddoe est unu esempru bene insertadu pro cumprèndere comente tocat a fàghere sa propaganda de sa non-violèntzias pro is fèminas. Pompiade a sa campagna de sensibilizatzione pro s’eventu One Billion Rising, su progetu internatzionale contra a su feminitzìdiu e a sa violèntzia subra de is fèminas. Ddoe at tres vìdeos, cuncordados a arte, chi sunt girende e chi depiant èssere istudiados finas in is iscolas de comunicatzione pro fàghere a bìdere comente s’acumprit una luta de cuntzetu sena però afortziare s’idea chi, a s’imbesse, si diat a bòllere arreere.

Su primu vìdeu est unu curtumetràgiu de unos tres minutos chi, sena duda, pro lu fàghere at a èssere costadu meda, ma chi tenet unu profetu ispantosu. Ddoe at fèminas de cada logu de su mundu chi sunt tratadas male, iscutas, isfrutadas e infestadas. S’immàgine de s’istrossa universale chi corpit a is fèminas benit  atzinnicada dae unu ritmu chi creschet chi partit dae sa terra e faghet tremulare is pedes issoro, a is pedes de is angustiadores issoro, is bigas de is domos, is fundatziones de is logos de traballu e s’ànima de chie ddas mirat. Su ritmu no est de sa cavalleria chi lompet, no est de s’atripitalla de is caddos biancos. Est su coràgiu de is fèminas chi segat sa filera de sa violèntzia. Est su determinu issoro, sa fortza issoro e s’atinu issoro. Su ritmu si mudat in ballu e su ballu divenit isfrancamentu, pro ite petzi chie est sena cadenas podet ballare e si nde podet torrare a boddire sa carena, s’alenu, sa dignidade. Su ghetu de su bratzu ampuladu est forte meda. Narat: so eo, so inoghe, presente, sugetu de sa vida mia. No m’ais a fàghere prus nudda chi no apa a bòllere eo e su 14 de freàrgiu m’ais a bìere in pratza manna pro ddu nàrrere a totus.

Su de duos vìdeos est sa cantzone ufitziale de s’acontessimentu, intitulada a manera significativa “Break the chain”, in ue s’idea chi is fèminas devent manigiare su destinu issoro a sa sola est rapresentada pro mèdiu de su ballu, isfrancadore e poderosu. Sa dansa nde istrumat totu is règulas, narat su testu, e est a beru: istrumat finas is règulas de sa comunicatzione chi diat a bòllere is fèminas che vìtimas prantulosas e ammiseradas, dìligas  e discapassas de mudare s’istòria issoro sena de un’agiudu foranu. La cantzone est sa base musicale de su flash mob, s’atòbiu lestu chi sunt aparitzende pro su 14 de freàrgiu.

Su de tres vìdeos est una cantzone annanta chi est parte de su materiale chi sustenet su cuntzetu tzentrale, est a nàrrere chi is fèminas sunt lìberas, non liberadas o chi si podent liberare. Custa cantzone est intonada dae un’òmine e a diferèntzia de is àteros, in custu vìdeu ddoe at peri duas figuras mascrinas. Non sunt òmines violentos, ma òmines chi si reconnòschent in s’ispìritu de su “One Billion Rising” e chi ddu intèrpretant pro su chi est: “rising”, est a nàrrere s’ora chi is fèminas naschent, si nde pesant, divenint protagonistas de sa liberatzione issoro. Est unu cùmbidu a ballare finas pro issos, is òmines, in paris a is fèminas contra a ogna violèntzia.

Mirade.los, pompiade su giassu internet, e posca chircade sa pratza chi teneis prus a probe, fèminas e òmines, su 14 de freàrgiu 2013. In Sardigna nos semus giai abrontende!

 

Artìculu iscritu dae Michela Murgia

Bortadu in Sardu dae Ivan Marongiu